Infograficul e o reprezentare vizuală a informaţiei. Cele două părţi esenţiale ale sale sunt conţinutul (informaţia) şi formatul grafic ales pentru a reprezenta informaţia. O descriere simplă a procesului de realizare a infograficelor: jurnalistul culege şi filtrează informaţia, alege formatul grafic adecvat şi o transformă într-un produs vizual, care este mult mai uşor de reţinut pentru cititori decât o descriere text, un tabel lung de numere, sau o înşiruire de elemente.
Infograficele pot apărea sub mai multe forme: hărţi, diagrame, grafice de tip bar, pie, area sau line charts, o reţea de noduri. Se diferenţiază şi în funcţie de mediul în care sunt publicate: print (statice, pe suport de hârtie) şi online (interactive, non-lineare; sau motion graphics, ori grafice video, pe care le consumăm pasiv şi linear).
Cei care pot să le facă pe toate sunt puţini şi trebuie să stăpânească o serie de softuri şi limbaje.
Iată câteva cu care lucrez în mod regulat şi pe care le consider de nelipsit în cutia cu instrumente a unui jurnalist grafic. Pentru fiecare există şi soluţii alternative, cu preţuri diferite de achiziţie, sau chiar gratuite.
Programe de grafică vectorială
Adobe Illustrator. E programul de bază pentru desenat, iar infograficienii îl utilizează pentru toate tipurile de grafice, cu scopuri diverse:
1. Realizarea diverselor tipuri de grafice: bar charts, area charts, line charts sau diagrame de distribuţie, utilizând graph tool – un instrument inclus în program, ce permite introducerea de date pentru generarea graficelor.
2. Realizarea de elemente ilustrative şi diagrame/scheme (de exemplu vizualizarea unei metode noi, experimentale, de atac asupra celulelor canceroase din organismul uman).
3. Pregătirea unor componente vectoriale ale unui grafic video, pe care le putem importa ulterior ca layere în Adobe After Effects, sau a unor forme ce pot fi importate în Autodesk Maya.
Între soluţiile alternative comerciale se numără Corel Draw (Windows), Sketch (Mac), Microsoft Expression Design (Windows). Inkscape e un editor vectorial open source disponibil pentru Windows, Mac şi Linux.
Programe de editare imagini
Adobe Photoshop. Un alt program arhi-cunoscut, pe care jurnaliştii grafici îl folosesc mai ales pentru stilizarea imaginilor adesea create cu alte programe.
O soluţie alternativă e PaintShop Pro (Windows), de la Corel. Dacă preferaţi o soluţie open source, există felurite opţiuni. Printre ele Gimp şi Gimpshop (Windows, Mac şi Linux).
O captură de ecran cu interfaţa programului Maya şi imaginea generată, cuprinsă într-un infografic interactiv despre un nou muzeu din Boston realizat de Monica Ulmanu şi colegii săi de la Boston Globe.
>>>>> The new Boston Tea Party Museum (infografic interactiv 3D) <<<<<
Programe de modelare tridimensională
Autodesk Maya. E programul standard de grafică 3D, disponibil pentru Windows, Mac OS şi Linux. În Maya, jurnalistul grafic modelează obiecte tridimensionale, le îmbracă, aplicând texturi, şi plasează lumini şi camere de filmat virtuale. Ultimul pas este să genereze fie imagini ale acestor obiecte în contextul creat, fie animaţii în format video.
Programele de modelare 3D sunt utile mai ales atunci când prezentăm modul în care funcţionează anumite mecanisme, sau în care arată o construcţie sau un amplasament.
În afară de Maya, folosesc şi Poser, specializat în generarea de personaje 3D în diverse ipostaze. Cu aplicaţie directă în infograficele sportive sau ştiinţifice.
Autodesk produce şi 3ds Max (fost 3D Studio Max), doar pentru Windows. Alte programe pentru modelare şi animaţii 3D sunt Blender, un program open source multiplatformă, Modo şi Cinema 4D (ambele pentru Mac şi Windows). Vue (Mac şi Windows) este specializat în generarea peisajelor 3D. Gratuitul Google Sketchup (Windows şi Mac) e utilizat doar pentru modelare tridimensională. Sketchup Pro costă, dar oferă o serie de funcţionalităţi utile, precum geo-locaţie prin integrare cu Google Maps.
Programe de animaţie
Adobe After Effects. Cunoscut pentru generarea de efecte vizuale în cinematografie, e şi programul cel mai folosit pentru motion graphics. Poate fi utilizat pentru animarea unui traseu pe o hartă; motion tracking, pentru evidenţierea traiectoriei unui obiect în mişcare; rotoscoping, pentru a scoate în evidenţă o trăsătură a unei persoane sau a unui obiect în mişcare, într-un video. After Effects e cel mai adesea folosit când e nevoie de o explicaţie narată; jurnalistul grafic creează mai intâi un script audio, îl inregistrează, apoi realizează animaţia urmând firul narativ impus de script.
Pentru posesorii de Mac mai există Motion, de la Apple. Costă mult mai puţin şi poate fi utilizat, ca şi After Effects, pentru crearea şi editarea de motion graphics, titluri pentru video şi producţie de film, precum şi pentru efecte vizuale 2D şi 3D.
Programe pentru grafice interactive
Adobe Flash. E o platformă multimedia pentru animaţii, efecte video şi aplicaţii interactive de web. Utilizat în reclame, jocuri şi diverse animaţii pentru televiziune, a devenit la un moment dat cel mai folosit program pentru realizarea de aplicaţii interactive de web (RIA – Rich Internet Applications), inclusiv grafice interactive. Popularitatea sa în industrie şi versatilitatea programului în realizarea de infografice interactive a făcut ca unii specialişti să se refere la o nouă specie de jurnalism denumită Flash Journalism. Flash e un program complex, care manipulează grafice vectoriale şi raster pentru animarea textului, desenelor şi imaginilor statice. Funcţionează în conjuncţie cu un limbaj de programare dedicat, ActionScript.
Am început să produc infografice interactive cu Flash şi ActionScript cu ani în urmă, dar în prezent nu-l mai folosesc. În multe redacţii avansate în infografice, Flash, exclus de Steve Jobs dintre aplicaţiile suportate de sistemul iOS pentru iPhone, iPod Touch şi iPad, lasă loc, treptat, limbajelor HTML5 şi Javascript/jQuery. La Boston Globe, unde fiecare infografic trebuie realizat astfel încât să poată fi vizionat pe toate platformele, Flash a dispărut practic din colecţia de programe cu care operăm. La New York Times şi în alte redacţii se mai foloseşte sporadic.
QGIS permite importul unor fişiere de date pentru a fi suprapuse pe hărţi. În partea superioară a imaginii, se poate vedea softul la lucru în prelucrarea unor date de la recensământul din SUA, iar în partea inferioară e o captură de ecran din infograficul interactiv multiplatformă realizat de Monica Ulmanu cu ajutorul qGIS, HTML, CSS şi Java Script
>>>>> Life on the line (infografic interactiv) <<<<<
Programe de lucru în cartografie
ArcGIS (Windows şi Linux). E folosit de cartografi profesionişti pentru a analiza şi vizualiza date geografice şi/sau alte seturi de date aflate în corelaţie cu elemente geografice. Un exemplu des întâlnit este suprapunerea pe hartă a unor date demografice (venit, vârstă, rasă), densitate a populaţiei, cu zone afectate de dezastre naturale.
Google Maps API. E un set de instrumente, folosit pentru capacităţile sale interactive native, localizare şi suprapunere a hărţilor cu alte seturi de date. Cum spuneam, mai nou Sketchup Pro cuprinde un tool de integrare cu Google Maps.
QGIS este un program mai recent, născut pentru a suplini ArcGIS pe platformele Macintosh. Poate fi descărcat gratuit, are o interfaţă mai simplă, însă şi funcţionalităţi limitate.
Programe de lucru cu CSS, HTML şi alte limbaje (JavaScript, jQuery etc.)
O dată cu folosirea din ce în ce mai sporadică a programului Adobe Flash, jurnaliştii sunt nevoiţi să lucreze mai mult cu HTML, CSS, PHP şi JavaScript. Unele dintre aplicaţiile folosite pentru scriere şi editare de cod în redacţii sunt TextWrangler, TextMate, CSSEdit/Espresso (toate trei pentru Mac) şi Adobe Dreamweaver. Aplicaţia pe care o folosesc eu este Coda (Mac), pe care o prefer pentru motivul că are o interfaţă simplă, plăcută, cu organizare pe taburi, şi pentru integrarea editorului de text cu vizualizarea şi testarea graficului interactiv în browser. Are shortcut-uri de navigare între Edit/Preview/Sites şi validare a codului în timp real.
Concluzie
Selecţia de mai sus nu este exhaustivă. Am descris programele cele mai utilizate şi câteva dintre soluţiile alternative, însă asta nu înseamnă că nu există şi altele, poate cel puţin la fel de bune. Important e că pentru realizarea oricărui tip de infografic rareori vom folosi un singur soft. Cel mai adesea, un infografic se naşte prin utilizarea mai multor programe, iar pentru aceasta este necesar ca softurile să comunice bine între ele — ceea ce se şi întâmplă cu programele prezentate în capul listei pentru fiecare dintre categoriile de mai sus.
>>>>>
Monica Ulmanu este jurnalist grafic la Boston Globe, BostonGlobe.com şi boston.com, unde publică infografice interactive, video şi statice.
<<<<<
Pingback: Ce-ţi trebuie pentru infografice | jurnalismonline.ro