10 atribute ale continutului

The Industry a pus cap la cap o listă de 10 atribute referitoare la formă şi conţinut, care se văd în primul rând, dar nu numai, pe ecranul tabletei. Lista e, fără îndoială, una deschisă şi în continuă transformare, depinzând de repeziciunea cu care apar şi sunt depăşite inovaţiile tehnologice. Cele 10 atribute de mai jos trebuie luate mai curând ca tendinţe generale decât ca reguli imuabile.

>>>>>

Dosar: Tabletoidizarea. Alte articole:

> Stephane Carpentier, Creative Director Ringier Studios: “Ecranele tactile sunt magie”

> Mike Schmidt, Art Director The Daily: Facem o revistă cotidiană interactivă

> Jurnalism în era iPad

<<<<<

1. Tabloidizarea quality: Depolitizarea/feminizarea
Comparativ cu sumarul marilor publicaţii, tabletoidizarea înseamnă reducerea conţinutului politic. Termenul poate fi aproximat oximoronic prin tabloidizare quality. Sau, incorect politic, prin conţinut feminin. Exemplu: o revistă tipărită celebră, Newsweek. După ce pierduse 20 de milioane de dolari în 2010, publicaţia a fost cumpărată de The Daily Beast şi relansată pe 14 mai 2011 de Tina Brown, o jurnalistă al cărui CV include Vanity Fair şi The New Yorker. Primul număr apărea cu Hillary Clinton pe copertă, iar Wall Street Journal spunea că revista şi-a propus o sporire a conţinutului foto şi grafic, dar şi lărgirea spectrului tematic cu informaţii de la fitness la arte.

Prima copertă a lui Newsweek relansat sub conducerea Tinei Brown are o tematică apăsat feminină

2. Expresivitatea grafică, layout‑ul de revistă tipărită
Consultantul israelian Grig Davidovitz consideră că internetul are încă de învăţat de la presa scrisă. E vorba de existenţa mai multor template-uri grafice.
Exemplul de notorietate cu privire la o adecvare de acest tip a graficii la conţinut e chiar celebrul HuffingtonPost.com. Sunt de menţionat şi agregatoarele din clasa Flipboard, care creează spectacol din cele mai simple RSS-uri, adică fluxuri de text extrase din site-uri.

Conţinutul liniar al unui blog capătă aspect de revistă casetată în Flipboard, un cititor de RSS evoluat.

3. Oralizarea textului. Umorul
Pe iPad totul tinde să aibă un ton lejer, uneori amuzant. E însă mai puţin vorba de umor propriu-zis, cât de opusul seriozităţii caracteristice vechii prese scrise. Retorica mai relaxată ţine de impactul blogosferei asupra producţiei profesioniste. Bloggerii scriu cum vorbesc, iar asta face diferenţa, mai ales în culturi perecum cea românească, unde exprimarea cultă a fost osificată în cei 50 de ani de comunism. Acest gen de oralitate scrisă poate însemna şi agramatism, argou, aproximaţie. Dar şi vivacitate, descrieri vizuale.

Ca să ţină pasul cu ce se întâmplă pe internet, jurnalistul de după anul 2000 a încercat să renunţe la morgă. Care nu se potriveşte cu noile subiecte.

O tuşă de umor (vizual) nu strică nici măcar într-o bijuterie a jurnalismului clasic ca The Economist

4. Online, tehnologie, gadget, ştiinţă tabloidă
The Daily are o categorie numită Apps&Tech şi nu e deloc singurul. Dacă acum 15 ani astfel de teme se găseau în publicaţiile de specialitate, azi ele sunt cvasi-generalizate. E normal ca în realitatea virtuală să fie vorba despre tot felul de obiecte şi ele virtuale, de la site-uri la aplicaţii. Dar şi de porţile/ferestrele de trecere, gadgeturile: calculator, tabletă, mobil.
Tehnologia nu vine însă de una singură, ci împreună cu ştiinţa distractivă sau tabloidă. Gândul povesteşte, de exemplu, despre desenele din Orientul Mijlociu care i-au înnebunit pe arheologi sau gheaţa care nu se topeşte. Mostre de ceea ce Bachelard ar numi gândire pre-ştiinţifică, magică.

The Global Baby de la The Collection/Ringier Studios e un documentar multimedia despre naştere

5. Bârfa prietenoasă şi show-biz-ul
Fără celebrităţi nu se poate, mai ales în 2011. Însă, aşa cum remarca cineva, cu cât un titlu e poziţionat mai sus, cu atât el va fi mai prietenos cu subiectele lui umane. În secţiunile de gossip (bârfe) ale publicaţiilor de iPad se găsesc în general lucruri mai puţin răutăcioase şi agresive decât în clasicele tabloide de hârtie. Abordarea este generalizată, de la acelaşi Huffington Post, la ceea ce livrează un brand american generalist şi mai vechi, ABC News.

Pe tabletă se mai consumă cultură uşoară (filme, muzică, teatru, cărţi din clasa best‑seller). Faţă de clasicele bârfe, iPad-ul caută un public care are bani şi creier pentru investiţii culturale şi iese frecvent în oraş.

Aplicaţia de iPad a ABC News propune o organizare inovativă cu al său glob, pe care în imagine se văd subiecte mondene

6. Liste, topuri, clasamente, slideshow-uri
HTML-ul este construit de oamenii de ştiinţă, deci se pretează foarte bine la lucruri de felul listelor, cele despre care Umberto Eco susţinea că sunt o tentativă de a face infinitul comprehensibil. Pe internet, lucrurile devin distincte dacă le pui câte un bumb sau o cifră în faţă. Jakob Nielsen formula la sfârşitul anilor ’90, pe Useit.com, principiile de lizibilitate aplicate azi de toată lumea: cuvinte-cheie, (inter)titluri explicative, liste. Huffington Post sau ABC News, ediţia de iPad, duc lista un pas înainte cu slideshow-urile numerotate. Cea mai populară aplicaţie pentru aceeaşi platformă a celebrei Forbes e, previzibil şi totuşi curajos, the Forbes Lists.

Pariul Forbes pe iPad, the Forbes Lists, se leagă de topurile miliardarilor.

7. Noua dimensiune vizuală: de la Dogma ’95 la Life
Filmele scurte, cu gaguri, sunt preexistente tabletei şi ţin de estetica YouTube, amatorismul în mod curios apropiat de un curent cult ca Dogma ‘95. Iar pozele sunt afişate cam cum le vedem azi încă de la NCSA Mosaic 2 (ianuarie 1994). Pe lângă telecomandă şi televizor, tableta este însă şi o ideală ramă foto şi, prin urmare, nu e de mirare că The Guardian devine pe iPad o galerie (Eyewitness), Reuters oferă Reuters Galleries, iar bătrâna Life propune şi ea o aplicaţie cu imagini mai mult sau mai puţin istorice pe iPad. Înapoi la filme, în ciuda handicapului dat de lipsa tehnologiei Flash, iPad-ul e din varii motive unul din cele mai bune ecrane posibile.

Aşa arăta Tulcea pe la 1912. Din aplicaţia Life pentru iPad

8. Data journalism, infografice, vizualizări
Foarte trendy de când cu Wikileaks, aşa-numitul data (sau database) journalism, jurnalism de date, există de când lumea. The Guardian remarcă graficele lui Florence Nightingale referitoare la soldaţii britanici de pe la 1858. Florence Nightingale n-avea însă iPad, ci o amărâtă de lampă cu care căuta soldaţii noaptea pe câmpul de bătaie. Dacă ar fi avut tabletă, ar fi constatat cât de împănate de vizualizări sunt aplicaţiile din clasa “news”. Interesant e că infograficele se desprind în ultima vreme de cifre, ba chiar şi de seriozitate. Infographics ne serveşte, de exemplu, o comparaţie amuzantă între Madonna şi Lady Gaga, fără numere. Dar şi fără Florence Nightingale.

Infograficele s-au golit de cifre şi au devenit subiect de amuzament, ca în aplicaţia Infographics

9. Interactivitate şi UGC. Jocuri în ziare
Cea dintâi noţiune e mantra unificatoare a tuturor conceptelor mediocre de emisiune, ziar, site din ultimii 15 ani. “Conţinutul generat de utilizatori” e şi el un deziderat generos, dar vag. În practică, unde a funcţionat? Din nou, Huffington Post marchează un punct prin bloguri, pe care le livrează pe iPad la fel cum au făcut HotNews.ro sau un GSP.ro pe World Wide Web. Calităţile evidente şi luxuriante ale tabletei, referitoare la interacţiunea cu ajutorul buricelor de la câteva degete, duc pe iPad, în cuprinsul aplicaţiilor de news, la jocurile din clasa Sudoku sau Cuvinte încrucişate, care pot fi rezolvate tactil în mod iscusit (şi total necunoscut autorului acestor rânduri).

Adevărul are o rubrică interactivă de Cuvinte încrucişate

10. Share: content curation
Butoanele de “share on Facebook” şi “tweet this” sunt foarte frecvente pe bloguri şi pe (micro)site-urile cu componentă Web 2.0. Pe iPad sunt aproape universale. Facebook înseamnă primatul mouse-ului în faţa tastaturii, fiindcă scrisul propriu-zis e mai puţin decât omniprezentele “like” sau “share”. Pe iPad, cel mai la îndemână gest social e tap-ul care trimite conţinutul ales mai departe, fie pe un canal 1:1 (mail), fie pe un canal 1:mulţi (pe reţele sociale). Cum tastatura de iPad e atrofiată, prezentă doar în sens virtual, producţia de conţinut devine content curation, îngrijirea aceluiaşi, realizabilă prin tap-uri. O aplicaţie de clasificat lucruri ar putea deveni în viitor dominantă.