Stéphane Carpentier, art directorul superstar al Ringier Worldwide, a devenit directorul creativ de la Ringier Studios, noua companie digitală a elveţienilor, care produce conţinut pentru tablete. Echipa studiourilor mai include o legendă Ringier, Thomas Trüb, căruia i se datorează în bună parte expansiunea în Europa de Est a companiei, binecunoscută şi în România, şi un CEO american, Doug Kaplan.
În materie de tablete, Ringier a început, în aprilie 2011, prin a testa piaţa cu The Collection, o spectaculoasă publicaţie monotematică, dar care a realizat rezultate financiare mai puţin spectaculoase. Acum, Ringier Studios creează aplicaţii interactive dedicate unor branduri ca Volkswagen sau unor evenimente precum Champions League.
>>>>>
Dosar: Tabletoidizarea. Alte articole:
> Mike Schmidt, Art Director The Daily: Facem o revistă cotidiană interactivă
> Tableta: 10 atribute ale conţinutului
<<<<<
De câţi ani eşti art director, 25 de ani? Putem considera schimbarea pe care o trăim în ultimii ani cea mai mare din tot acest timp?
Sunt graphic designer şi art director de 30 de ani. Am lucrat pentru ziare şi reviste, dar am refuzat să trec la digital până recent. Internetul şi site-urile lui de ştiri urâte nu mi se păreau interesante. Dimpotrivă, pierdusem acolo secole de cultură tipografică. Când a venit iPhone-ul şi a fost anunţat iPad-ul, am considerat că era timpul să mă implic în acest gen de evoluţie. Ecranele sensibile la atingerea degetelor mi s-au părut foarte tentante din prima clipă.
Şi ce înseamnă să lucrezi pe digital din punctul de vedere al art directorului?
Ca să nu urmez exemplul prost al World Wide Web-ului (pagini de browser – n.r.), am început să caut soluţii de a prezenta informaţia ţinând cont de posibilităţile tehnice ale acestor dispozitive: mişcare, sunet şi interactivitate. Şi nu să fac copy-paste la texte şi imagini statice produse pentru print.
Parcă aud un regizor de film, şi nu un art director.
Smart phone-urile şi tabletele sunt ecrane, ca televizoarele. Prin urmare, modul în care poate fi prezentată informaţia pe aceste dispozitive noi e apropiat de reportajele şi documentarele realizate pentru televiziune.
Pe lângă imagini dinamice şi sunet, ce s-a mai schimbat? S-au scurtat textele? S-a mărit ilustraţia?
Textul rămâne important şi mie unuia îmi place să citesc pe tablete, dar trebuie să folosim şi interactivitatea tehnologiilor noi. În aplicaţiile noastre educative, de exmplu, textul poate fi citit în trei culori diferite, cuvintele dificile au explicaţii de dicţionar etc.
Exact asta susţin şi eu, tabletele şi smart phone-urile sunt mai aproape de televizor decât de ecranul computerului. Sunt folosite pentru amuzament şi simbolizează plăcerea, prin opoziţie cu computerul, care e muncă, utilitarism. Nu e de mirare că aplicaţiile Office sunt mult mai dezvoltate pe computere decât pe tablete.
Da, ecranele tactile sunt fascinante mai ales dacă există şi conţinut la fel de magic ca modul în care îl manipulezi.
Cum diferă munca pentru digital de cea pentru o revistă, de exemplu?
Munca pentru digital e mult mai complicată, iar rezultatul este mult mai atractiv. Design-ul pentru print e făcut de o echipă de graphic designeri folosind materialul produs de editori şi fotografi. Pentru digital, echipa e un amestec al mai multro competenţe: artişti 3 D, artişti video, sound designeri, programatori etc. Pentru print, art directorul conduce un sextet, pentru digital, o orchestră simfonică.
Hai să vorbim de alte diferenţe. Ce s-a mai schimbat?
Pe platformele digitale, suprafaţa e mai puţin limitată decât pe print. Să adaugi o pagină (sau un ecran) într-o astfel de publicaţie nu costă milioane, ca pe hârtie, ci numai preţul conţinutului adăugat. Ca urmare, art directorii şi editorii sunt tentaţi să pună mai mult conţinut vizual. Ceea ce e o greşeală; trebuie să continuăm să ne selectăm cel mai relevant material.
Deci pe undeva adăugăm mai multă ilustraţie aceleiaşi cantităţi de text în loc să punem mai puţin text?
Nu cred că textul are de suferit de pe urma vizualelor. Pur şi simplu există alte moduri de a explica lucrurile decât textele lungi. Infograficele dinamice sunt o tehnică nouă, fantastică, cu care putem prezenta subiecte foarte complicate într-un mod foarte clar, de exemplu.
Ai tot vorbit de touch screen-uri. Mă tot gândesc la plăcerea atingerii, despre care am aflat din studii referitoare la print. Se spunea acolo că o motivaţie importantă de achiziţie pentru revistele glossy e că sunt plăcute la pipăit. Contează asta şi la ecranele tactile? Se murdăresc cu amprente foarte uşor, şi totuşi nu sunt mai puţin dezirabile…
Ecranele tactile sunt magie. Ştii filmul în care Tom Cruise manipula holograme pe nişte ecrane care pluteau în faţa lui? (Minority Report, 2002 – n.r.). Pe-atunci era science fiction, acum e realitate. Iar touch screen-urile de azi sunt doar începutul. La Ringier Studios lucrăm pe ecrane care pot fi ferestre, mese, ziduri sau orice altă suprafaţă plană. Destul de apropiat de ce are Tom Cruise în film. Şi, da, ar trebui inventate ecranele care nu se murdăresc niciodată.
Dacă ar fi să se mai inventeze ceva legat de tablete, ce ţi-ar mai plăcea să fie?
Păi… în momentul ăsta apar mereu tot felul de noutăţi, suficiente ca să mă ţină mereu ocupat. Ce ar putea şi ar trebui să fie ameliorat e capacitatea dispozitivelor. Sunt foarte limitate în momentul de faţă, ca putere de calcul şi memorie. Cu conţinutul nostru bogat le forţăm limitele.
Bun. Înapoi la hârtie. Ai mai lucrat pentru print în ultima vreme? E frustrant să te întorci la el sau dimpotrivă?
Sunt încă art consultant pentru câteva publicaţii, printre care Elle Vietnam, şi îmi place şi acum să lucrez pentru print. Dar dezvoltările digitale sunt desigur o provocare mai mare. M-aş simţi pedepsit dacă ar trebui să redevin un art director doar de print.
>>>>>
Dosar: Tabletoidizarea. Alte articole:
> Mike Schmidt, Art Director The Daily: Facem o revistă cotidiană interactivă
> Tableta: 10 atribute ale conţinutului
<<<<<





Pingback: The talented monsieur Carpentier goes digital « Comanescu.ro