Razboiul Twitter-Google. Cu cine ar trebui sa tinem

Twitter a ciripit că Google face rău utilizatorilor prin integrarea reţelei sociale Google+ în rezultatele de căutare. Google a răspuns că Twitter e, de fapt, păsărelul cel rău. Iar războiul declaraţiilor face deliciul observatorilor, în timp ce publisherii se întreabă cum va afecta toată treaba rezultatele de căutare care le aduc trafic pe site-uri.

Pete Cashmore, fondatorul Mashable, scria pe Facebook, de la CES, faimosul târg anual de tehnologie de la Las Vegas, că toată lumea prezentă la expoziţie vorbeşte surescitată mai mult despre războiul dintre cei doi giganţi ai internetului decât despre gadgeturile prezentate.

Cum s-au desfăşurat lucrurile până acum:

Google a anunţat că integrează în aceste zile reţeaua socială Google+ în motorul său de căutare, aşa încât utilizatorii să poată vedea rezultate nu doar din web-ul mare, ci şi din aşa-numita grilă socială personală. Mişcarea, deja vizibilă pentru unii utilizatori, ar putea mări relevanţa rezultatelor de căutare, iar în planul strict al business-ului împinge Google+ în atenţia potenţialilor utilizatori, ceea ce i-ar putea aduce o creştere pe piaţa social media. Este, cumva, la un alt nivel, echivalentul integrării browserului Internet Explorer în sistemul de operare Windows al Microsoft. Sigur, poţi să foloseşti şi alte instrumente, dar e mult mai simplu să utilizezi ce ai la îndemână.

Facebook a tăcut deocamdată din gură, aşa cum obişnuieşte să facă, deşi mutarea celor de la Google vizează în primul rând poziţionarea Google+ drept alternativa evidentă la site-ul lui Zuckerberg. În mod oarecum surprinzător, a sărit însă la bătaie Twitter, celălalt darling al industriei comunicării, cu care Google+ se aseamănă mult mai puţin decât cu Facebook. Problema celor de la Twitter: integrarea cu Google+ ar duce la pierderea relevanţei rezultatelor căutării. Oamenii s-au bazat ani de zile pe Google pentru cele mai relevante rezultate, a declarat purtătorul de cuvânt al Twitter, Matt Graves. Iar când e vorba de breaking news, a continuat el, Twitter s-a impus ca o “sursă vitală” de informaţii. “Aşa cum am văzut de atâtea ori, ştirile apar întâi pe Twitter; ca rezultat, conturile de Twitter şi tweet-urile sunt adesea cele mai relevante rezultate”, a mai spus Graves, care a conchis:

“Suntem îngrijoraţi că, drept rezultat al schimbărilor de la Google, găsirea acestor informaţii va fi mult mai anevoioasă pentru toată lumea. Credem că asta este dăunător pentru oameni, publisheri, organizaţii de ştiri şi utilizatori de Twitter”.

Mai clar de atât nici că se putea.

Dar Google a replicat imediat, scurt şi, am putea spune, elegant, printr-o postare pe pagina Google de pe Google+.

“Suntem niţel surprinşi de comentariile celor de la Twitter despre Search plus Your World (cum se numeşte noua combinaţie de căutare şi Google+ — n.r.), pentru că tocmai ei au decis să nu reînnoiască aranjamentul cu noi vara trecută şi de atunci am respectat instrucţiunile lor de rel=nofollow (un fragment de cod care împiedică indexarea textului de către motoarele de căutare — n.r.)”

Postarea conţine şi un link, drept dovadă, către un articol care anunţă faptul că expirarea aranjamentului dintre Google şi Twitter a dus la dispariţia rezultatelor de căutare în timp real, un serviciu Google care afişa în permanenţă cele mai noi tweet-uri legate de obiectul căutării.

La vremea respectivă n-a fost clar care dintre cele două companii a decis să înceteze respectiva colaborare, dar din limbajul de plastic al declaraţiilor oficiale (acum lucrăm cu alte motoare de căutare, dar suntem mereu deschişi către noi colaborări cu Google / suntem încântaţi de relaţia pe care am avut-o cu Twitter, iar pe viitor bla-bla-bla), reieşea că ceva s-a împotmolit la negocieri.

Google a mai experimentat cu social search, într-un sistem relativ complicat, care presupunea să specifici în setările contului toate site-urile de socializare la care erai înscris pentru ca motorul de căutare să ofere şi rezultate legate de grila socială personală. O abordare abandonată, se pare, între timp, dar care pare mult mai democratică decât ceea ce face acum Google.

Asta şi încearcă să spună cei de la Twitter — că Google îşi favorizează progenitura şi, în acest fel, produce rezultate mai puţin relevante. Consilierul Twitter Alex Macgillivray a tweetuit o captură de ecran care arată că o căutare după @WWE pe noul Google nici măcar nu duce la afişarea, în primul ecran de rezultate, a contului de Twitter WWE, care are aproape 800.000 de abonaţi. În schimb apare pagina WWE de pe Google+, care are sub 25.000 de abonaţi.

Demonstraţia a avut ceva efect printre fanaticii meciurilor dintre greii internetului, care oricum obişnuiesc să favorizeze luptătorul cel mai firav.

Google a răspuns că nu indexează semnul @, ceea ce a declanşat o exclamaţie contrariată din partea cunoscutului site de tehnologie Mashable:

Dar chiar aşa, Google? O companie care are o maşină ce se conduce singură? În peste cinci ani de când oamenii caută simboluri de Twitter, n-ai fost în stare odată să adaugi simbolul @ la index?

Acum e posibil ca povestea să depăşească nivelul declaraţiilor. Organizaţia EPIC, care luptă pentru dreptul la viaţă privată, tocmai s-a plâns oficial la FTC, puternicul organism federal care se ocupă de protecţia consumatorilor americani, de faptul că prin integrarea Google+ în search Google comite două păcate: include prea multe date personale şi (o acuzaţie mai credibilă şi mai importantă) îşi avantajează propriile produse în dauna competiţiei. Directorul executiv al EPIC, Marc Rotenberg, notează, spre exemplu, în scrisoarea către FTC (PDF), că până şi cei care nu sunt utilizatori de Google+ au parte, în noul design, pe coloana din dreapta, de mesaje care promovează Google+ în locul reclamelor vizibile până la momentul integrării reţelei sociale în motorul de căutare.

Cum ne afectează, până la urmă

E drept, Google are ceva dreptate atunci când afirmă că marile site-uri de socializare, în special Facebook şi Twitter, nu sunt foarte cooperante când e vorba să-şi expună conţinutul boţilor care indexează informaţii pentru motorul de căutare. Încolţit de Danny Sullivan, preşedintele executiv Eric Schmidt a spus chiar că Google n-are de gând să favorizeze Google+ şi că va discuta bucuros integrarea Facebook şi Twitter.

Câtă vreme căutarea a fost singurul serviciu al Google, lucrurile au fost simple. Interesul companiei era de a oferi rezultate cât mai relevante. Cu asta defila. Când Google a început să se întindă înspre alte tipuri de servicii şi produse, cvasi-monopolul pe care îl are asupra search-ului a devenit un punct forte în impunerea respectivelor noi servicii şi produse. Iar atunci când căutarea încetează să mai fie un simplu serviciu şi ajunge un instrument de marketing, nu poţi să nu începi să te întrebi dacă ceea ce vezi în primul ecran e mai relevant pentru tine sau mai profitabil pentru Google. Până acum, gigantul din Silicon Valley a reuşit o echilibristică eficientă. Dar odată ce a stabilit că social media e următorul teritoriu care trebuie cucerit, lucrurile au început să fie o ţâră mai delicate.

Dacă Google abdică de la principiul afişării rezultatelor celor mai relevante, pierde toată lumea. Utilizatorii, inclusiv jurnaliştii, vor găsi mai greu ce caută; publisherii s-ar putea trezi că scade traficul adus de Google; Google însuşi ar pierde din credibilitate şi, automat, din cota de piaţă.

Pe de altă parte, Google, ca şi Facebook şi alte companii ce activează în spaţiul online, a ştiut adesea să facă pasul înapoi atunci când i s-a atras atenţia că greşeşte. Când s-a lansat, serviciul Gmail nu afişa într-un loc vizibil un buton de ştergere a mesajelor, pentru că inginerii de la Google, gândind inginereşte, şi nu politic, au considerat că, la atâta spaţiu de stocare, nimeni nu va dori vreodată să şteargă vreun mesaj. A urmat un urlet colectiv de indignare, iar Google a introdus butonul respectiv.

Aşadar, cu cine trebuie să ţinem în războiul Twitter-Facebook?

În războiul declaraţiilor dintre Twitter şi Google, fiecare are dreptatea lui şi interesele sale. Twitter remarcă în mod justificat că integrarea Google+ în căutare ar putea afecta relevanţa rezultatelor afişate, Google aminteşte la fel de justificat că Twitter şi Facebook fac dificilă căutarea în bazele proprii de date.

Concluzia e că, în lupta asta a giganţilor digitali, trebuie să ţinem cu noi înşine.

Dincolo de jocuri de culise şi de declaraţii diplomatice sau belicoase, integrarea Google+ în căutarea de la Google trebuie privită cu circumspecţie. Asta nu înseamnă să o considerăm neapărat un lucru rău, ci să fim atenţi la ce va urma. Şi să fim conştienţi de faptul că nici Twitter nu e chiar alb în cioc. La urma urmei, e vorba de companii care se luptă între ele pentru cotă de piaţă. Eu, unul, sunt mulţumit că ele există. O să încerc noul social search de la Google şi dacă o să-mi placă, foarte bine. Dacă nu, o să ţip, şi n-o să fiu singur. Doar de aia există social media.