Catalin Tolontan: 2012 e finalul afacerii de presa, asa cum o stim

Cătălin Tolontan e indubitabil cel mai de succes redactor-şef din generaţia 40+, care se află acum la putere în decimata presă cotidiană din România. Dar, în afară de această calificare, pe care şi-a declinat-o în repetate rânduri, jurnalistul este şi director general la Gazeta Sporturilor, un business la care ediţia de tipar şi cea de internet sunt, previzibil, principalele motoare.

Jurnalistul crede că în 2012 va veni un reset al presei scrise, în timp ce managerul se bucură că afacerea pe care o conduce are venituri consistente și din internet. Tableta nu e o miză financiară în 2012, spune același manager, în timp ce jurnalistul scoate capul din nou în răspunsul referitor la presă și influența politicului: nu știu, nu mă interesează.

Cătălin Tolontan: "Nu vreau ca pe parcursul serviciului meu aici să asist la închiderea ediției pe hârtie a Gazetei Sporturilor, o publicație veche de 87 de ani"

// Notă: Interviul de mai jos e o versiune extinsă a celui apărut în varianta de print a revistei The Industry //

Există o percepţie conform căreia am ajuns pe fundul gropii cu piaţa de print, nu mai prea avem unde scădea. Ce crezi despre asta, e adevărat sau mai urmează?

Mă crispez ori de cîte ori aud un mit. Inclusiv eu am făcut apostolatul unor mituri media, care s-au dovedit false în acești ani. M-am cumințit în materie de certitudini. Astfel încît îți răspund sincer: cred că mitul ”fundului gropii” este o speranță deșartă. Îmi aduc aminte ce mi-a spus sociologul Alin Teodorescu la mijlocul anilor 90: ”Științific, nu există limită de jos a fenomenelor sociale. Mereu se poate mai rău”.

După criză şi după euforia investiţională a noilor proprietari de media, piaţa de ziare pare a se stabiliza în formula: două tabloide importante, două ziare quality (România liberă şi Jurnalul), două ziare de sport. Cum ţi se pare această descriere?

Incompletă. Ai uitat Ziarul financiar, probabil singurul titlu care, alături de Gazeta Sporturilor, face profit în 2011. Nu am nici un fel de vanitate amintind asta, doar încerc să urmăresc peisajul. Și nu văd aici Cancan, un tabloid foarte bine precizat editorial, dar care, de unul singur fiind, are probleme logice financiare. Și sesizez și lipsa Adevărului, chiar crezi că s-a terminat povestea acolo? Așa să se termine o investiție de peste 100 de milioane de euro? Nu cred.

Gazeta Sporturilor a devenit tot mai mult, în ultimii ani, un brand multichannel. După internet au urmat platforme ca iPad-ul şi radioul. Care este de exemplu ponderea ediţiei de Web în totalul veniturilor?

În materie de publicitate, veniturile din online au ajuns aproape să egaleze veniturile din print.

Apropo de tabletă, crezi că va deveni, în 2012, în România, un centru de profit adevărat pentru brandurile media?

Nu.

Ce lipseşte de pe piaţa românească de print? Mai e loc de vreun titlu sau vreun segment profitabil, dată fiind criza? De exemplu, săptămânalul de ştiri de tip Newsweek a rămas un vis în România, chiar şi azi, când ediţia americană a acestei reviste a fost vândută unui site şi se zbate în continuare în greutăţi.

Mai discutăm după RESET, care cred că va veni în 2012. Abia atunci vom vedea ce se poate face. Ce înțeleg prin RESET? Finalul afacerii de presă așa cum e ea acum, urmat, eventual, de decizia patronilor de presă scrisă de a susține jurnalismul ca serviciu social. Dacă îl vor ține, ca până acum, pentru profit sau din interes politic, jurnalismul nu are nici o șansă în România. Pentru că epoca profitului marilor redacții a apus. Repet, cred că doar două ziare naționale vor mai face profit în 2011: Ziarul financiar și Gazeta Sporturilor. În schimb, dacă Patriciu, Voiculescu sau alții vor dori să rămînă ceva după ei în media, să lase un pic mai bună lumea asta decît au preluat-o, să fie părtași la un lucru de excelență sau să facă ceva fun pur și simplu, care să-i bucure intelectual, cred că jurnalismul răspunde acestor nevoi. Sigur că nu-i poate obliga nimeni și nici nu li se poate pretinde să continue. Mie mi se par uluitoare, de pildă, înjurăturile continue din interiorul propriului trust pe care și le ia Patriciu după ce a investit enorm. Cum să-i spui, cu ușurință, ”Hai, mogule, scoate banii în continuare!”, uitând că a băgat deja peste 100 de milioane de euro în publicații într-o vreme crâncenă?! Nu mă refer la trucul acela ieftin cu publicitatea TV neplătită, aia e altă treabă, ci la sentimentul pe care văd că-l au destui angajați sau oameni din industrie pentru Patriciu și, în general, pentru investitori. E un soi de dispreț ignorant, de tipul: ”Ia uite și la fraierul acesta”. La noi, antreprenoriatul a devenit motiv de maliție socială. Păi ”fraierul” a crezut cu banii lui în presă! Noi chiar nu avem nici o responsabilitate, chiar sîntem noi cei mai buni manageri și cei mai valoroși jurnaliști, iar ei cei mai slabi patroni?

Cătălin Moraru, unul din puţinii oameni care fac succes în presa locală, sugerează chiar în acest număr din The Industry că ziarul pe care îl conduce, Monitorul de Botoşani, e la fel ca tot restul pieţei locale un animal pe cale de dispariţie, chiar dacă va mai funcţiona ca ziar o vreme. Tu cum te raportezi la Gazeta Sporturilor de hârtie?

Nu vreau ca pe parcursul serviciului meu aici să asist la închiderea ediției pe hârtie a Gazetei Sporturilor, o publicație veche de 87 de ani.

Tirajele au scăzut fiindcă pe piaţa ziarelor a apărut hipercompetiţia, tirajele au scăzut fiindcă unele ziare au început să facă jocuri politice, tirajele au scăzut fiindcă cititorii nu se mai ocupă de lucruri serioase. Dar care e vina redactorilor-şefi? Se spune despre tine că eşti cel mai proeminent şi de succes redactor-şef din generaţia 40+. Ce părere ai de colegii tăi de generaţie?

Sînt un norocos! Lucrez într-o o echipă matură profesional, amuzantă și care dezbate cu ea însăși exact în maniera vie în care dialoghează cu publicul. Nu realizez mereu ce noroc am, dar cînd aud povești din alte companii, și nu mă refer doar la presă, îmi dau seama că am reușit o muncă bună aici.

2012 e an electoral. Cam ce pondere va avea reclama politică în totalul publicităţii?

În 3 ani, de la finalul lui 2008 și pînă la finalul lui 2011, publicitatea din presa scrisă a scăzut de patru ori. Așa încât nu cred în nici un aport semnificativ al publicității politice pentru presa scrisă în 2012. Vor lua cîteva milioane de euro televiziunile și cîteva sute de mii de euro siteurile. Nesemnificativ, la nivel de piață totală.

Dincolo de alegeri, ce schimbări vor induce alegerile în piaţa media?

Nu cred în faptul că politica determină media. N-am crezut niciodată, mi s-a părut o păcăleală pe care și-o aplică singuri politicienii, finanțând media ca să-și asigure, pasămite, un confort. E o iluzie după opinia mea, cred că media e conectată la mersul economiei și mai ales, la noile obiceiuri de consum ale oamenilor, la schimbările din marketing, nu la politică.

Eşti “foarte ziarist”, ca percepţie. Nu ştiu dacă ţi s-a pus o întrebare: dacă n-ai fi făcut presă ce ai fi făcut?

Profesor sau fotbalist. Sau amîndouă. Aștept revanșa karmică.

Dacă mâine se închid toate ediţiile de print din România, ce se întâmplă cu tine? Dar cu România?

Bună întrebare! Nu știu ce să-ți răspund în legătură cu mine. Simt însă că românii vor pierde o informație pe care, chiar dacă o contestă, o cred. Mă refer la informația aflată și furnizată de jurnaliști din redacții profesioniste. Miza nu sînt ziarele neapărat, ci jurnalismul, dar întrucît cel mai bun jurnalism se face încă în redacțiile de ziare, dispariția acestora ar crea probleme în țesutul social pe care nu ni le putem anticipa.

Mi-a scăpat ceva esenţial de pe lista de întrebări de mai sus?

Sunt oricum prea multe întrebări pentru o industrie în declin. Dacă insistai, ar fi fost mai multe întrebări decît cititori.

>>>>>

Grupaj: 2012: supershow-uri TV, stabilizare pe print si cautari pe online

• TV: Marile show-uri globale continuă
• Dan Negru: Bătălia va fi pe realizare și content
• Print: Duopol de hârtie și corespondențe pe online
• Cătălin Tolontan: 2012 e finalul afacerii de presă, așa cum o știm
• Digital: Banii din online cresc, dar se tot împart
• Victor Kapra: Diferența o fac vânzările

<<<<<