Dragos Stanca: Viitorul este al comunicarii digitale plus offline, nu al publicitatii online

Deşi pe la jumătatea deceniului trecut participa la un succes local al Ringier, Ziarul de Cluj, iar între 2000 şi 2006 a construit pentru Adrian Sârbu branduri de print ca Ziarul financiar sau Business Magazin, Dragoş Stanca e mai cunoscut în lumea media a prezentului ca manager de online în grupul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Atunci când fostul director general al F5 Webcorp a început să-şi spună antreprenor online, ca asociat în Q2M, PUBLYO şi altele, lumea a fost surprinsă. La un an şi ceva de la această întâmplare, Stanca face bilanţul. Nu numai pe cel personal, ci şi al online-ului românesc.

Dragoş Stanca: "Cred că ţine de normalitate ca grupurile media din România să lucreze cu cei mai buni specialişti din fiecare domeniu şi să treacă dincolo de orgolii, care nu contează când există un scop de business clar delimitat"

E vreun an şi o lună de când ai renunţat la o poziţie de management într-un mare grup de media pentru a deveni antreprenor, pe cont propriu. De ce ai făcut asta?

Ca mai toate deciziile pe care le-am luat în cei 15 ani de când lucrez în media, a fost un mix între sentimental şi profesional. Ştiu că nu e foarte profi să spun asta, dar ăsta e adevărul. Dincolo de proiecte şi de bani, care contează, evident, nu aş fi decis niciodată să preiau operaţiunile de publishing print şi online din PubliMedia-MediaPro, acum o parte din Mediafax Group, dacă nu insista un prieten (Cătălin Tolontan), nu aş fi rămas mai mult decât ar fi fost cazul în funcţie dacă nu insista alt prieten (Mihnea Vasiliu) şi probabil că nu aş fi semnat cu Realitatea-Caţavencu dacă alţi prieteni (Sorin Vulpe, Doru Buşcu, Sergiu Toader şi Sorin Enache) nu ar fi insistat în sensul ăsta. Cam la fel a fost şi cu antreprenoriatul. Un mix de material şi sentimental. Material, mi-am dat seama că nu mai e prea mult până când voi împlini 40 de ani şi că nu stau grozav la capitolul acumulări. Şi că nici nu voi sta vreodată dacă voi rămâne angajat. Sentimental, am crezut mult în proiectul F5 (de la Realitatea-Caţavencu – n.r.), unde am antrenat oameni şi resurse. Când F5 a fost sacrificat pentru salvarea grupului, mai exact a produsului strategic Realitatea TV – o decizie corectă altminteri, la vremea aceea – nu am putut renunţa cu totul la idee şi la proiect. Şi, mai ales, la mulţi oameni care mi-au fost alături şi au stat alături, unii neplătiţi cu lunile. Aşa am decis, tot în urma unor discuţii cu un prieten apropiat, antreprenor pursânge (Lucian Despoiu), să fac acest pas. Azi pot să spun că a fost, probabil, cea mai bună decizie pe care am luat-o în viaţa mea, profesional vorbind.

Ai tras linie şi socotit de atunci? Cu ce te lauzi, de ce-ţi pare rău în anul care a trecut?

Nu am motive de laudă, însă sunt mulţumit că am reuşit să consolidez alături de colegii mei Q2M ca o regie de top 3 încă din primul an de activitate pe zona de sales – şi ca un player activ, ca agenţie interactivă, pe zona de marketing digital. PUBLYO, compania specializată pe strategie şi webdevelopment pentru publisheri, a reuşit un portofoliu de clienţi foarte interesant, cu un proiect internaţional semnificativ – FTV.com – şi cu beneficiari locali importanţi, de la Realitatea Media până la Adevărul Holding, Ringier şi TVR. Asta în zona de servicii. În zona de produse, am lansat un proiect de suflet şi unul pentru buzunar. Cel de suflet, la care ţin şi pentru care sper să găsesc cât mai mult timp în 2012, este platforma de film românesc WebKino, unde sunt partener cu Cristi Mungiu. Cel pentru buzunar este Fairsolve, o platformă de vânzare online a bunurilor rezultate din executări silite unde, ca şi în cazul Webkino, încerc să aduc în online experienţe profesionale offline, în acest caz printre asociaţii mei fiind fondatorii Rominsolv, în frunte cu Gheorghe Piperea. Mergând la lucruri foarte basic, sunt fericit că am reuşit să plătesc salariile celor circa 30 de oameni care lucrează cu mine la zi, în fiecare lună, în 2011. Pare un obiectiv mărunt. Dar cine lucrează în media ştie că nu e uşor de atins, în actualele condiţii de piaţă.

Lucrezi şi cu RTV.net, al lui Sebastian Ghiţă, şi cu site-uri de la Intact, şi cu Realitatea lui Elan. Cum faci să te împarţi între mai multe grupuri media?

Suntem un grup de companii independente. Cred că ţine de normalitate ca grupurile media din România să lucreze cu cei mai buni specialişti din fiecare domeniu şi să treacă dincolo de orgolii, care nu contează când există un scop de business clar delimitat. E ca şi cum, păstrând proporţiile, cei din PRO TV ar avea o problemă cu faptul că şi cei din Antena 1 sunt abonaţii Orange. Noi furnizăm servicii şi cred că experienţa în lucrul cu grupuri media diverse e un avantaj, nu un dezavantaj. Am de gând să evanghelizez în continuare piaţa, în această direcţie. Nu e uşor întotdeauna, dar e posibil. Discutăm totuşi cu oameni raţionali. Deşi, în media, orgoliile sunt mari.

Q2M se vrea o prăvălie integrată, de vânzări, creaţie, iar ce nu face Q2M face PUBLYO, adică publishing. Ce e mai rentabil? Brokeraj de publicitate, aplicaţii de Facebook, evenimente…? Şi ce NU mai merge? Creat site-uri, bloguri…?

Sub presiunea clienţilor, care cer agenţiilor media preţuri tot mai mici, şi a agenţiilor media, care cer reţelelor de publicitate preţuri şi mai mici, discounturi şi mai mari, rebate-uri din ce în ce mai consis­tente, activitatea profitabilă de brokeraj de publicitate devine un challenge major. Totuşi, posibil. Cel mai greu le e însă publisherilor, care au nevoie de resurse ca să-şi crească din punct de vedere calitativ produsele. Alt­fel, legat de ce e mai rentabil, o creştere semnificativă am înregistrat pe zona de proiecte integrate, aplicaţii Facebook şi proiecte de comunicare ceva mai complexe. Aşa cum am mai predicat, eu cred că viitorul este cel al comunicării digitale on plus offline, nu al publicităţii online clasice.

Q2M is the new A2Z, sună definiţia publică a brandului. Adică cum?

Numele companiei vine de la o întâmplare reală, şi anume un copil care, venit din clasa I acasă, a fost derutat că alfabetul începe cu A, nu cu Q, adică prima literă de pe tastatura Qwerty, cu care luase contact înainte de a vedea alfabetul clasic. (M este ultima literă, de pe rândul de jos, a tastaturii – n.r.) Cred că viitorul este acela al comunicării eficiente pe limba celor născuţi în era digitală, care iau contact cu gadgeturi complexe încă din primii ani de viaţă. Dacă nu venim cu soluţii de la Q la M, pentru ei, ci vom rămâne în paradigma de la A la Z, nu avem şanse să îi mişcăm, să îi facem să ne consume produsele. Fie ele media sau alimentare.

Dragoş Stanca: "Online-ul va creşte. Inevitabil. Dar va fi o luptă de tip câştigătorul ia tot, eşti primul sau nu exişti"

Cu cine eşti asociat în business acum?

În Q2M sunt asociat cu colega mea Cristina Cucuiu, care e şi director executiv, şi avem o linie de finanţare pe care încercăm să o accesăm cât mai rar dinspre Global Digital Invest (Dragoş Stanca a declarat anterior că e vorba de o companie de investiţii în digital care nu are grupuri sau investitori media din România – n.r.). În PUBLYO sunt asociat cu prietenii mei programatori din F5 şi cu prietenii mei Lucian Despoiu şi Joerg Springer, care deţin în România şi grupul Kondiment. În WebKino, sunt asociat cu regizorul Cristian Mungiu, iar în Fairsolve, cu fondatorii Rominsolv şi cu cei ai Kondiment.

În numărul trecut, la capitolul trenduri în 2012, am vorbit de estimări optimiste ale pieţei de internet, care merg chiar până la 30-35 de milioane. Aceşti bani nu se duc însă tocmai pe ce se duceau în anii trecuţi, adică display ad – bannere şi proiecte speciale. Impresia mea e că pe internet sunt creşteri de cheltuieli de publicitate care înseamnă, dinspre prestatori, fragmentarea veniturilor. Ce crezi despre percepţia asta? Care sunt domeniile în ascensiune? Aplicaţii de Facebook, campanii pe bloguri…? De asta ai poziţionat Q2M ca pe un business all purpose?

Tendinţa este de migrare a bugetelor către mixuri de media digitală care include tot mai mult tooluri ca Facebook, Google şi Yahoo. Deci bugetele cresc, însă felia de tort care ajunge la publisherii locali (din România – n.r.) nu creşte în acelaşi ritm. Ba, îndrăznesc să spun, în 2011 a scăzut. Şi mă tem că acelaşi lucru se va întâmpla şi în 2012. Dacă aş fi investitor local, aş investi masiv în cele mai bune produse locale, pentru că doar acestea vor rezista asaltului giganţilor online mondiali. Şi m-aş ruga să moară cei care vor bate din picior şi vor cere profit pe termen scurt, care nu cred că vor câştiga pe termen lung, pe plan local. Vor urma, inevitabil, victorii şi vor fi destul de multe victime pe frontul investiţiilor în produse locale, mai ales în zona de content.

Nu demult a fost o polemică în BRAT, în care s-a discutat despre site-uri cu trafic crescut artificial care oferă agenţiilor rebate foarte mare şi câştigă în faţa celor care creează conţinut original, despre publicitate fără P şi pe site-uri, şi pe bloguri, despre pitch-uri care s-au dat pe şpagă, fără excepţie. Ai fost de faţă? Cum comentezi cele trei acuzaţii?

Din păcate, am lipsit de la şedinţa cu pricina. Sunt câteva adevăruri în acea polemică, însă nu pot comenta, nefiind de faţă la toate discuţiile. E o temă de dezbatere mult mai largă. Ca în orice piaţă cu mulţi playeri şi cu resurse limitate, da, există şi corupţie. Cred, însă, că fenomenul este încă în limite controlabile.

Separat de asta, care e percepţia ta pentru 2012 şi online?

Online-ul va creşte. Inevitabil. Dar va fi o luptă de tip câştigătorul ia tot, eşti primul sau nu exişti.

Impresia mea e că urmează un an electoral în care vor fi mai puţine ziare de campanie, dar destule site-uri şi televiziuni politice. Ce poţi să-mi spui despre site-urile care se vor arunca în luptă?

Din păcate, în România, zona marketingului politic digital este încă destul de gri. Nu se alocă bugete la vedere, iar majoritatea clienţilor din zona asta cred că pe online se poate orice. Prea multe campanii negative, prea puţină strategie şi viziune pe termen lung. Va fi un an amuzant din acest punct de vedere. Mă aştept la multe spoturi virale, multe site-uri neasumate, multă gherilă neasumată, mulţi postaci. Vom vedea. Am întâlnit şi clienţi care au început să înţeleagă şi această zonă şi care au şanse să înceapă şi să construiască, nu doar să atace pe net.

În numărul trecut al revistei, Cătălin Tolontan spunea că pe piaţa ziarelor vor fi cel mult câteva sute de mii de euro cheltuieli cu publicitatea politică, raportat la cele 20-30 de milioane care ar putea exista la lumina zilei în materie de advertising în print. Pe de altă parte, alegerile înseamnă cheltuieli mari din bugete publice, care la rândul lor relansează economia. Tu care crezi că va fi efectul alegerilor asupra media?

Din păcate, e foame mare. Cred că rezultatul alegerilor va consemna încă un episod în decredibilizarea presei, pentru că pe bani se vor face concesii majore de la ce numeam, odinioară, deontologie. Cei inteligenţi şi care-şi vor permite să nu intre în această vrie vor câştiga. Nu neapărat pe termen scurt.

Să trecem la obiecte mai puţin contondente. Ai lansat în aprilie 2011 Webkino.ro, o platformă de văzut filme româneşti online. S-a creat o piaţă, sunt ceva bani acolo?

Nu direct. E un proiect mai degrabă social şi cultural, nu e business pur. Cum spuneam mai sus, ţine de zona sufletească, mai degrabă. Dacă vom reuşi să facem şi bani reali cu acest proiect, evident că voi fi foarte mulţumit. În această fază există doar platforma, însă intenţiile merg dincolo de asta, inclusiv cu acţiuni offline.

Nu mai ai legătură cu media de alt tip decât online de prin toamna lui 2008, mi se pare. Îţi pare rău după ceva?

Online-ul e mediul de comunicare în care se întâlnesc toate celelalte media. La care se adaugă lucruri specifice online-ului. Pe net, oamenii nu doar consumă media, ci comunică, dezbat, se înjură, se îndrăgostesc, fac comerţ, trăiesc. Deci eu cred că am legătură încă şi cu alte media, chiar dacă baza e online. Legat de regrete profesionale, singurul regret îl are jurnalistul care am fost şi care doarme încă în mine. El plânge adesea, când vede derapaje profesionale grave, sub dictatura comercialului sau, şi mai trist, compromisurile făcute sub presiunea unor orgolii adesea prosteşti sau iraţionale.

>>>>>

Viaţa şi opera

Dragoş Stanca şi-a început cariera ca redactor de ştiri la Radio Contact din Cluj, în 1996.

~~~

Între 1996 şi 1998 a lucrat la Ziarul de Cluj, pentru ca în 2000 să preia Clujeanul la MediaPro, grup în care ulterior a devenit director de dezvoltare pe ziarele locale şi director general de publishing.

~~~

Între 2007 şi 2010, a condus diviziile de print, online şi business media pentru Realitatea-Caţavencu, pentru a trece mai apoi la spinoff-ul de online al acestui grup, F5 Webcorp.

~~~

În prezent, este ceea ce el numeşte “antreprenor în serie, fondator şi acţionar” la Q2M, PUBLYO, RoNewMedia, WebKino şi Fairsolve.