Fatih Salis, Kanal D: Publicul turc si cel roman se aseamana in proportie de 90%

Toamna lui 2011 a fost un sezon în care Kanal D a evoluat bine şi a propus noutăţi de felul lui Vrei să fii milionar. Asta, pe o piaţă pe care numai Pro TV şi Antena 1 au furnizat noutăţi substanţiale, ca Vocea României sau X Factor. Relansate cu un format schimbat în 2010, Ştirile Kanal D au reuşit să atingă 2 puncte de rating chiar la concurenţă cu cele mai importante jurnale, de la aceleaşi Pro TV şi Antena 1. Sunt motivele pentru care The Industry a stat de vorbă cu Fatih Salis, turcul desemnat de Dogan să supervizeze strategia de conţinut a postului.

Fatih Salis, Kanal D: "Nu e nimic mai natural decât accidentele. Dacă există oameni şi maşini, vom avea şi accidente. Ştirea ar fi dacă nu ar exista accidente"

De când sunteţi în România?

Am venit în 2007, de la Kanal D Turcia. Am ajuns aici în ianuarie 2007, cu o lună înainte de deschiderea oficială a Kanal D, din februarie.

Ce ştiaţi despre România când aţi venit aici?

E ceva foarte interesant: eu sunt de naţionalitate tătar. Bunicul meu a ajuns în Turcia din România, din Medgidia. Din toată familia mea, eu am fost primul care am revenit pe pământul natal, ca să spun aşa. Iar bunicul meu e încă în viaţă. Înainte să vin în România am vorbit cu el, mi-a furnizat diferite informaţii legate de ţară şi a fost o situaţie destul de emoţionantă, m-a strâns în braţe, m-a pupat…

Aţi fost la Medgidia?

Bineînţeles. Eu ştiu limba tătară, am învăţat-o mai mult din curiozitate. Am fost în Medgidia şi am intrat într-un magazin de mâncare. Înăuntru am văzut o doamnă care avea ochii la fel ca mine, pe la 50, 50 şi ceva de ani. Am abordat-o direct în limba tătară şi a fost mirată. M-a întrebat: “De unde ştii tu tătara?” şi a urmat o mică discuţie pe tema asta.

Credeţi în graniţe, în naţionalităţi, în diferenţe politice? Unde suntem aici, în România sau în Balcani? Mie mi se pare că România are mai multe afinităţi cu Balcanii, şi deci cu Turcia, decât ne place să recunoaştem.

Există o realitate, în trecutul nostru, am fost împreună de foarte multe ori. De foarte multe ori, folosim aceleaşi cuvinte. Sunt anumite obiceiuri care seamănă foarte mult. Am fost în foarte multe ţări, dar mult mai apropiată de cultura mea e căldura oamenilor din România. Aici m-am simţit ca în ţara mea, în Turcia, nu ca un străin şi nu m-am gândit că o să mă adaptez atât de repede. Succesul pe care l-am înregistrat cu Kanal D s-a datorat şi acestei uşurinţe de adaptare. Pentru mine a fost foarte uşor să înţeleg ce le place oamenilor. În cazul în care culturile noastre ar fi fost în opoziţie, am  fi reuşit aici un pic mai greu.

Care sunt asemănările între publicul turc şi cel românesc?

Sunt undeva la 90%. Numai că, atunci când e să comparăm modul în care se face televiziune în Turcia cu modul în care se face televiziune în România, există o diferenţă de şase-şapte ani. De exemplu, în momentul de faţă, în România, ştirile au mare căutare. În Turcia, sunt ceva mai jos. De ce se întâmplă asta? Pentru că România e o ţară care a scăpat relativ recent de comunism, iar în comunism informaţia era aproape interzisă, nu exista decât un singur canal de televiziune şi acolo ştirile erau cenzurate. Comunismul s-a terminat, iar acum lumea este foarte deschisă către informaţie. Înfometată. Ei bine, această foame scade şi va scădea şi mai mult. Dorinţa oamenilor de a urmări ştiri va trece pe locul al doilea.

Haideţi să vorbim puţin şi despre deosebiri.

De exemplu, dacă e să ne uităm la filmele care au succes, serialele despre mafie şi cele cu oameni săraci, cu probleme, poveştile dramatice sunt foarte urmărite în Turcia. Dar în România se caută filme un pic mai spectaculoase, cu bărbaţi neapărat frumoşi, femei frumoase, maşini frumoase, case frumoase. Trebuie să prezinte o viaţă strălucitoare, spectaculoasă. Şi poveşti de dragoste.

De ce aţi mizat pe quiz show la Kanal D, în toamnă, cu Vrei să fii milionar, şi nu aţi cumpărat un alt format mare?

Da, am fi putut să luăm altceva. Dar acest gen de format a fost încercat în Turcia. Anumite versiuni nu au avut atât de mult succes, dar în momentul de faţă, în piaţa românească sunt foarte multe talent show-uri şi am vrut să încercăm ceva diferit. Aveam la îndemână şi un prezentator bun, atrăgător, aşa că succesul a venit uşor.

Putem spune că Vrei să fii milionar a venit în România prin Turcia? Există elemente comune de format între ceea ce se face în Turcia şi ceea ce se face în România? Sau aţi făcut ceea ce trebuia făcut conform formatului originar?

Am preluat formatul originar. În Turcia e acelaşi lucru. E un format foarte simplu, de exemplu prezentatorul îţi oferă ceva, iar tu ieşi sau nu, ai posibilitatea de a te opri sau continua. Nu poţi inova prea mult, poţi accepta sau nu. E drept că în Turcia e puţin diferit, am adăugat conotaţii emoţionale alegerii. Dar numai puţin.

Primesc tot felul de comunicate de presă despre programul de dimineaţă al Gabrielei Cristea, Draga mea prietenă. De ce promovaţi un show de ora 10.00?

De când am deschis Kanal D, succesul nostru a venit începând cu ora 10.00. În 2007, am început cu Noră pentru mama, din care am făcut cinci sezoane. Acolo s-a creat un public. Atunci când am luat decizia să nu mai continuăm cu Noră pentru mama, o aveam deja pe Gabriela şi publicul care o aştepta. Am pus pe acel interval conţinut curat şi Draga mea prietenă are deja succes – şi nu mă îndoiesc că va avea şi mai mult. În plus, la ora 10.00 începem să creştem, lucru pe care continuăm să-l facem cu ştirile de la 12.30 şi celelalte emisiuni de pe timpul zilei. E acel efect de bulgăre.

Vorbeaţi mai devreme despre scăderea consumului de ştiri. Ce intenţionaţi să faceţi în privinţa asta la Kanal D? Aveţi deja un format nou la jurnal, cu multe informaţii mondene şi cu comentarii.

Scăderea consumului de informaţie este motivul pentru care am schimbat formatul. Eu am preluat ştirile în februarie 2010 şi le-am schimbat sută la sută: cât se poate mai departe de politică şi fără nici un fel de influenţe politice, cu informaţii mondene, reţete, ştiri despre frumuseţe. Am făcut un jurnal care se referă la toate aspectele vieţii. Ştiri nu înseamnă numai politică, accidente de maşină, furturi. După părerea mea, nu e nimic mai natural decât accidentele. Dacă există oameni şi maşini, vom avea şi accidente. Ştirea ar fi dacă nu ar exista accidente. Pe toate posturile, vezi următoarele: La Braşov a avut loc un accident şi au murit trei persoane. La Piteşti, accident, au murit două persoane… astea sunt lucruri cât se poate de normale. Şi mai e ceva în noul format: are 75 de minute, mult mai mult decât jurnalele principale, de ora 19.00, de la Pro TV şi Antena 1. Asta înseamnă că în primul rând e obligatoriu să acoperim actualitatea zilnică şi de-abia după aceea să venim cu subiectele proprii. Monitorizăm ceea ce se întâmplă pe celelalte posturi şi avem grijă să nu ne scape nimic important. Însă evităm lucruri gen accidentele, ştirile de felul “În Parlament s-a întâmplat…”. Formatul pe care l-am creat după ce am scos aceste lucruri plictisitoare e inspirat dintr-un tip de jurnal care exista în Turcia în urmă cu 10 ani, la care am lucrat şi pe care am vrut să îl încerc aici fiindcă eram sigur că va avea succes. Am adus în România consultanţi care în Turcia fuseseră managerii acelui program. Sau din zona de montaj, cameramani şi celelalte specialităţi. Au fost aduşi aici inclusiv corespondenţii din ţară ai Kanal D şi toată lumea a avut parte de un training consistent de trei luni.

Pe Cristian Sabbagh l-am ales deoarece competitorii noştri aveau la pupitru câte o doamnă şi am fost convinşi că un anchorman bărbat va avea succes. În plus, am adus acele comentarii la anumite ştiri. Am făcut ca prezentatorul să fie mai mult decât un cititor de pe prompter, să-şi expună şi propria părere. Am creat un personaj.

Fatih Salis: "Eu am preluat ştirile în februarie 2010 şi le-am schimbat sută la sută: cât se poate mai departe de politică şi fără nici un fel de influenţe politice, cu informaţii mondene, reţete, ştiri despre frumuseţe"

Ştiţi că în presa anglo-saxonă, la care România se raportează foarte tare, gen BBC…

…Este o raportare greşită.

Tot ce se poate, dar acolo există principiul separării opiniei de informaţie. Nu se amestecă una cu alta în acelaşi material, acelaşi subiect, acelaşi program, spre deosebire de ce aţi făcut la Kanal D.

Luând în calcul mentalitatea britanică, este corect. Dar românii, bulgarii, turcii… noi suntem diferiţi. Şi modul nostru de abordare este diferit. Din cauza asta am adus consultanţii din Turcia. Puteam aduce şi de la CNN, şi de la BBC.

Tocmai aţi omorât o mulţime de iluzii care trăiesc prin presa românească, cu ceea ce aţi spus.

Adică?

Se va crede că nu ştiţi ce spuneţi, fiindcă la toate facultăţile de jurnalism din România, la toate trainingurile se predă separarea opiniei de informaţie.

Profesia mea este de om de media. Job-ul meu este să fac oamenii să urmărească ceea ce le propun. De aici vine şi succesul meu. Noi aveam un jurnal la ora 18.30 şi am decis să-l mutăm la ora 19.00, într-un loc în care încep ştirile Pro TV şi ale Antenei 1, deci are loc o mare bătălie pentru audienţă. Dacă încerci să intri între doi coloşi, trebuie să fii diferit de ei. Dacă nu eşti diferit, pierzi. Şi de fapt succesul Kanal D de aici a plecat.

Aţi spus ceva despre “conţinut curat”. Ce e curat şi ce e murdar în televiziune?

“Curat” înseamnă conţinut de calitate. Sunt anumite lucruri pe care, dacă doreşti rating azi, le faci şi obţii acel rating azi. Dar nu pe termen lung. La Draga mea prietenă, ne ocupăm de problemele de zi cu zi ale oamenilor şi ţinem cont şi de faptul că există lucruri frumoase. Pe care le aducem pe ecran. Şi am reuşit să arătăm că putem să facem rating fără scandal, fără gălăgie, fără limbaj urât. Este un program de calitate.

Vă promit că voi urmări şi eu acest program. N-am mai văzut-o pe Gabriela Cristea de când a pozat în Playboy.

Nu e nimic rău în asta.

Nu am spus că ar fi.

Da, interesant e că în Turcia percepţia asupra acestui lucru e diferită. Dacă o vedetă de acolo ar fi apărut în Playboy, lumea n-ar fi atât de pozitivă faţă de ea. În orice caz, revenind la grila noastră, de când am lansat Kanal D, nu am vrut să investim direct în prime-time, ci să creştem întâi show-urile din daytime. Şi strategia a funcţionat.

Mai există vreun format pe care mizaţi în mod special în aceste sezoane?

Dintre toate formatele pe care le supervizez, Asta e România şi D Paparazzi le-am conceput integral şi le conduc editorial. Ştirile sunt şi ele copilul meu. În fine, mă mai interesează şi ceea ce se întâmplă cu Cancan TV, realizat în colaborare cu Cancan. Singura televiziune care a investit până acum, din 2008, pe late night e Antena 1, cu Capatos. Vrem şi noi să investim şi, după ce am încercat o formulă de trei zile pe săptămână, începând din ianuarie îl vom concura direct pe Capatos cu ediţii de luni până joi, faţă de miercuri-vineri, ca până acum.

Credeţi că sunt bani destui din publicitate pe late night? Lipsa lor poate fi explicaţia pentru care televiziunile nu investesc în conţinut acolo.

Cancan TV începe la 22.30, deci prinde o jumătate de oră de prime-time. Şi în plus, formatele de late night nu sunt foarte costisitoare.

Ce vă place de la concurenţă?

Îmi place Dansez pentru tine. De la pachetul grafic, la coregrafie, la show.

Pe raţionamentul că piaţa turcă TV are nişte paşi înaintea celei româneşti, ce urmează în România, în anii care vin?

Când am venit aici, în 2007, piaţa de monden nu era atât de puternică. Oamenii nu se uitau atât de mult la ştiri cu vedete. În momentul de faţă, mondenul nu e numai foarte urmărit la TV, ci şi foarte accesat pe internet şi căutat în ziare. Pentru o vreme, va mai merge, va ajunge destul de puternic. Vor  apărea anumite formate de monden. Eu, de exemplu, în momentul de faţă am ceva în cap şi ştiu cam ce va fi încercat. După, va urma o scădere. După acest gen de show-uri şi după talent show-uri vor veni quiz show-urile. Fiindcă se vor schimba şi generaţiile. Şi în materie de quiz show există destul de multe formate care pot fi testate.

>>>>>

Viaţa şi opera

Fatih Salis s-a născut în 1976, la Ankara. A absolvit School of Business la Anadolu University şi între 1993 şi 2001 a lucrat ca producător, Chief of Operations şi membru al departamentului de ştiri la TGRT TV, apoi ca General Manager la Edit Production. Între 2004 şi 2007 a făcut parte din echipa Kanal D din Turcia, după care a venit la Kanal D România, iniţial pe funcţia de Operations Manager. În 2010, a devenit News & Internal Productions Director la acelaşi post.